Reportajul unei iubiri III

Ca sa intelegi mai bine, in arhiva din martie gasesti primele 2 parti din aceasta povestioara. (pure fiction)


De fiecare data cand isi aminteste de trecut, ea roseste. Sta acum, intinsa pe canapea si cu cana de cafea langa ea. El nu e acasa, a plecat devreme la serviciu si acum are timp pentru ea.
Se gandeste la trecut si la tot ce a fost intre ei, tot ce inca mai este, dar inmultit de zeci de mii de ori. E asa de ciudat cum se completeaza unul pe celalalt, parca nici nu trebuie sa termine frazele, caci el i le continua.
In trecut ii era frica. Se temea ca nu cumva el, baiat frumos in viziunea ei, sa nu gasesca pe alta, cu ochi mai frumosi, buze mai frumoase, cu o gandire mai putin analitica si cu un zambet mai larg. Cand mergeau pe strada il tinea strans de mana si ocazional ii cauta privirea, parca pentru a se asigura ca el e acolo, nu neaparat fizic.
Acum au crescut. Nu mai sunt niste copii. Nu mai fac pariuri si nu mai tipa pe strada. Acum sunt fericiti prin lucruri mai mari. lucrurile marunte au disparut incet incet din viata lor acum acoperita putin de rutina.
Se trezesc dimineata, isi beau cafeaua, el isi fumeaza tigara, si pleaca impreuna la serviciu. Drumul dimineata e tacut, nu se mai uita unul la celalalt, caci sunt prea impovarati de problemele cotidiene.
Ajung seara acasa si discutiile devin banale.
Macar acum ea are sansa sa schimbe ceva. azi avea liber. Azi era o zi importanta, pentru ca azi isi amintea cum era cand era tanara.
Azi, pentru ea si pentru el urma sa fie o zi frumoasa.
Lua cana de pe jos, se imbraca si iesi pe usa. Azi...el va avea parte de o surpriza.