Acum ce poate sa`i mai spuna? se intreaba el. E dimineata. E in pijama, abia s`a trezit. Nu are chef sa se ridice din pat. Nici macar sa se spele pe dinti sau pe fata. Ar trebui sa faca un dus. Sa fie rational. Nu poate sta in pat toata ziua, cum a facut ieri, si alaltaieri...
Era constient ca este vina lui.
Intr`un final se ridica, si cu pasi posomorati reuseste sa ajunga in sufragerie. Se invarte nesigur pe langa masa mare, de un maro inchis, pe care era asezat telefonul. Langa el, era o oglinda mica. O ridica si se uita la ea. Oglinda aia o folosea ea ca sa se penseze. El nu se uitase niciodata in ea. Acum observa urmele degetelor ei pe oglinda. Se uita din nou la telefon.
Ii lipsea curajul, si de asemenea o scuza buna. Nu avea absolut nici una. Nu isi explica nici el cum de facuse asa ceva, iar ea avea toata dreptatea sa plece. Si el ar fi facut la fel.
Zilele astea a fost singur. De multe ori, la nervi, isi dorise sa fie singur. Acum e. Curios e ca la serviciu nu simte nevoia de a pune mana pe telefon si de a o suna. Doar acasa. Se cunosc de mult, asta nu e problema, insa tot nu stie ce ar putea sa`i zica. Desigur, orice amanunt este important. I`ar putea povesti ce au vecinii in sacose, cine a sunat la usa, ca a venit factura la telefon, sau ce tip a mai adus acasa vecina de langa ei.
Se uita in jurul lui si pune mana pe telefon. Asta e! Se aude tonul! Pune receptorul la loc si se duce sa faca un dus. Asa rezolva lucrurile un om chibzuit. Se grabeste sa se barbiereasca si simte un entuziasm neobisnuit. Pleaca iar spre telefon, cu pasi repezi.
Se opreste in fata lui si se tranteste pe fotoliul de langa masa.
In fata lui vede o cana de cafea, probabil era de ieri, sau macar de ultima data de cand reusise sa se ridice din pat ca sa o prepare. Din punctul lui de vedere nu are nimic, si de aceea o ridica si soarbe din ea incet. Cafeaua era prea rece. Cafeaua era prea dulce. Uite un motiv sa o sune. Nu poate trai fara cafeaua de dimineata. Iar el nu stie sa faca cafea. Si cafeaua ei era asa de buna! Si punea zahar exact cat trebuia. Iar de aici rezulta ca el nu poate trai fara ea, fara cafeaua ei, fara rasul ei, fara parfumul ei.
Ridica receptorul, se aude tonul, formeaza numarul, si de la celalalt capat se aude: “ALO”....
