Mic fragment dintr`o lunga insiruire de sentimente

*personajul exista de mult, intr`o lunga povestioara de`a mea. povestioara mea creste in fiecare zi cate putin. o sa ajunga mare*

Intr`o zi, David se plimba in parc. Stiu ca nu e nimic ciudat in toata povestea asta. Cati nu au mers in parc si cati nu s`au plimbat ore intregi!
Azi insa, el era cuprins de ganduri. Era iar in lumea lui. Avea in mana un pix si o foaie(ura reportofoanele si alte dispozitive care de care mai moderne, care nu faceau altceva decat sa artificializeze viata oamenilor si sa poceasca majoritatea cuvintelor). Se uita oarecum mirat la acea foaie, care inca reusea sa se mentina alba, contrar gandurilor ce alergau prin mintea lui. Avea un dead-line.
Si ce ar fi putut scrie el acum? Acum cand nu`i trecea nimic prin minte. Si de fapt nimicul lui era atat de complicat ! sa zica oamenilor ca el o iubeste pe ea ? sa le zica de fapt ca se crede un penibil cand zice ca o iubeste, pentru ca sentimentelor le ia mai mult de cateva zile sa se imprime in sufletul unui om.
Sigur ar scrie cu litere mari numele ei. Si l`ar lasa acolo, sa stea singur pe foaia alba. Pentru ca de fiecare data cand s`ar uita la el ar fi coplesit de emotii. Altfel, in a doua varianta mai putin placuta pentru el, ar descrie un eveniment. Un eveniment care ar fi pur si simplu evident si clar in esenta lui, caci nu ar mai zice nimic altceva. Doar un moment din existenta unor persoane pe care cititorul nu le`ar fi identificat, dar i`ar fi placut ce citeste, pentru ca si celorlalti le`a placut.
Si daca totusi ar lasa un singur nume pe foaie? Si restul sa vina de la ei. Sa`si faca singuri o poveste, cum si el si`a facut`o pe a lui.
Cu cerneala neagra incepe sa scrie, incet si cu tinere de inima niste cuvinte prinse de prin dictionare. A hotarat, ca o consecinta a lucrurilor pe care le`a gandit, sa nu scrie nimic legat de povestea lui. Sa se detaseze complet. Deaia nu a avut David niciodata succese imense in literatura. Pentru ca se detasa atat de mult de el, incat nimeni nu reusea sa`si personalizeze ceea ce citea. Era acid si critic. Si rareori isi folosea cuvintele ce veneau din suflet. El se considera un intreg. Si pana la urma, tot ceea ce scria trebuia sa apartina mediului ce il inconjura. Nu lui!