Ah! Les hommes!

If you’re blue and you don’t know where to go to why don’t you go where fashion sits?

Depresiile sunt ingrozitoare. Depresiile feminine deja nu mai pot fi descrise in cuvinte. Femeile sunt extrem de complicate si, desi apartin genului feminin, nici macar eu nu le pot intelege cateodata. Niciodata sa nu superi o femeie. In primul rand....din cauza asta pot aparea riduri. Si asta e urat. In al doilea rand, pentru revenire, vor avea nevoie de o mare cantitate de ciocolata. Vor face ravagii prin magazine si vor cumpara tone de rujuri. Vor plange, si li se va intinde rimelul(pentru asta trebuie sa ai mereu unul waterproof). Factura de telefon va deveni imensa. Se vor intreba incontinuu cu ce au gresit si vor petrece cel putin o zi la cosmetica(consolate de cosmeticiana si de femeia de serviciu de acolo). Vor petrece foarte mult timp in oras si vor agata cei mai penibili tipi, doar ca sa se simta bine(ce bou...nu stie ce a pierdut!).Vor da buzna in fast fooduri fara sa tina cont daca se ingrasa sau nu(macar nu mai am pentru cine sa arat bine!).Isi vor chema prietenele si nu vor dormi toata noaptea, subiectul preferat fiind “el”. Se vor trezi dimineata cu cearcane, pe care le vor acoperi cu tonele de machiaj cumparate. Cu toate asta, le va ramane destul de mult timp liber(pentru ca sigur si`au luat concediu) in care vor gasi o sumedenie de activitati interesante si de persoane care sa le asculte lamentarile.
Niciodata sa nu superi o femeie.

Mos Craciun exista!

Zapada alba e calcata in picioare de mii si mii de trecatori, si acum nu mai e pura. Fulgii albi la care zambim cu totii cand cad din cer s-au transformat usor usor in balti si noroi. Ghetele sunt pline de apa si de fiecare data e zgomot cand pasesti. Si te opresti din mers si te uiti parca traznit la luminitele de craciun, si esti impins de oameni grabiti, si deranjat de rasete, si surzit de vorbe, orbit de fulgii de zapada si amutit de amintiri.
Te uiti in gol la niste beculete frumos colorate, cu bucuria unui copil de gradinita in suflet, si zambesti absent. Si lumea se uita la tine ciudat. Ti-ar placea sa stai mereu pe o banca acolo, si sa privesti luminitele. Sa fie liniste in jurul tau, si sa fie frig, si sa iti inghete manile si nasul, si sa scoti abur cand respiri. Ti-ar placea sa vina cineva, sa se aseze langa tine si sa iti spuna ca Mos Craciun exista.
Sa impodobesti bradul cu tot felul de globuri, rosii, galbene, verzi, albastre... si sa stai seara la geam si sa nu ai nici o grija. Sa te gandesti mult la scrisoarea pentru Mos Craciun si sa insiri zeci de lucrui pe care ti le-ai dori. Si sa ii spui ca ai fost cuminte. Si sa lasi scrisoarea in geam, ca el sa o vada si sa o ia. Sa adormi cu emotie in suflet si sa te trezesti fericit, sa alergi spre brad, sa gasesi multe cadouri, pe care ti le doreai de mult...si sa ii multumesti Mosului pentru ca si de data asta a tinut cont de lista ta.
Si e urat sa calci grabit pe zapada, sa nu te uiti la luminite, sa nu oftezi cu gandul la trecut. Pentru ca in trecut era mai frumos. Pentru ca impodobirea bradului nu era o moda, ci un motiv de distractie si de bucurie. Pentru ca dulciurile si diferitele nimicuri pe care ti le doreai atunci erau de o mie de ori mai frumoase decat ultimul model de telefon mobil.
Pentru ca iarna trebuie sa lasam copilul din noi sa iasa sa se joace:)