Mos Craciun exista!

Zapada alba e calcata in picioare de mii si mii de trecatori, si acum nu mai e pura. Fulgii albi la care zambim cu totii cand cad din cer s-au transformat usor usor in balti si noroi. Ghetele sunt pline de apa si de fiecare data e zgomot cand pasesti. Si te opresti din mers si te uiti parca traznit la luminitele de craciun, si esti impins de oameni grabiti, si deranjat de rasete, si surzit de vorbe, orbit de fulgii de zapada si amutit de amintiri.
Te uiti in gol la niste beculete frumos colorate, cu bucuria unui copil de gradinita in suflet, si zambesti absent. Si lumea se uita la tine ciudat. Ti-ar placea sa stai mereu pe o banca acolo, si sa privesti luminitele. Sa fie liniste in jurul tau, si sa fie frig, si sa iti inghete manile si nasul, si sa scoti abur cand respiri. Ti-ar placea sa vina cineva, sa se aseze langa tine si sa iti spuna ca Mos Craciun exista.
Sa impodobesti bradul cu tot felul de globuri, rosii, galbene, verzi, albastre... si sa stai seara la geam si sa nu ai nici o grija. Sa te gandesti mult la scrisoarea pentru Mos Craciun si sa insiri zeci de lucrui pe care ti le-ai dori. Si sa ii spui ca ai fost cuminte. Si sa lasi scrisoarea in geam, ca el sa o vada si sa o ia. Sa adormi cu emotie in suflet si sa te trezesti fericit, sa alergi spre brad, sa gasesi multe cadouri, pe care ti le doreai de mult...si sa ii multumesti Mosului pentru ca si de data asta a tinut cont de lista ta.
Si e urat sa calci grabit pe zapada, sa nu te uiti la luminite, sa nu oftezi cu gandul la trecut. Pentru ca in trecut era mai frumos. Pentru ca impodobirea bradului nu era o moda, ci un motiv de distractie si de bucurie. Pentru ca dulciurile si diferitele nimicuri pe care ti le doreai atunci erau de o mie de ori mai frumoase decat ultimul model de telefon mobil.
Pentru ca iarna trebuie sa lasam copilul din noi sa iasa sa se joace:)