Am obosit. Vreau sa vina mai repede vacanta de iarna. Cand eram mica...parca iernile erau mai frumoase. Stateam afara cu orele si faceam oameni de zapada...si primul lucru pe care il faceam cand intram in casa era sa pun manusile plinde de zapada pe calorifer, sa se usuce, si parca era racoare si bine. Si ghetele lasau apa pe covor. Imi amintesc de soba calda de la bunici, de becul cu o lumina chioara si de atmosfera de sarbatoare omniprezeta. Si cumva, prin toata galagia aia se auzea ticaitul ceasului, ticait care ulterior avea sa ma enerveze, dar in momentele alea era un sunet care completa atat de frumos atmosfera.
Si mereu trebuia sa vina Mos Nicolae...motiv pentru care ghetele trebuiau sa fie foarte ingrijite.
Si trebuia sa fii cuminte tot anul...pentru ca altfel, Mos Craciun nu mai venea, iti trimitea doar o nuielusha.
Si erau atat de frumoase povestile copilariei, incat regret nespus ca nu mai sunt copil. Regret inocenta de atunci, regret ca maturizarea presupune pierderea farmecului vietii.
In sinea mea...mereu o sa cred in Mos Craciun!
:)
PS: Primesc intrebari de genul “Dar tu nu mai postezi nimic pe blogul ala?”. Uite ca am mai pus si eu cate ceva. Pur si simplu n-am avut timp.(asta de fapt e minciuna, pentru ca de fapt, vremea asta urata nu-mi place, si parca scoate din oameni toate fricile si spaimele lor, si ma incearca atatea lucruri si sentimente incat nu stiu cu exactitate ce as putea sa postez. Pentru ca intr-un minut gandurile imi zboara departe de tot. Si e de ajuns doar un minut ca sa ma hotarasc ca nu mai vreau nimic si ca las totul balta, iar apoi, tot de un minut am nevoie pentru a ma razgandi, pentru a decide ca de fapt vreau foarte multe lucruri si ca nu o sa renunt. Si de fapt, am sters o propozitie de 4 ori pentru ca de fiecare data era ori un cuvant gresit ori exprimarea nu-mi placea. Si in cele din urma am rescris-o asa cum era ea initial.)
E urat sa nu ai timp.
2 comments:
cand eram mici, toata perioada sarbatorilor era mult mai frumoasa...si pentru noi avea o importanta deosebita...era ceva ce asteptam tot anul
acum ma uit la cei mici si ii invidiez pentru bucuria care li se citeste in ochi numai cand aud cuvantul "Craciun"...
P.S.:mi-e dor de tine nebuno! >:D< [poate te si prinzi cine sunt in urmatorul secol]
Suntem amandoua in momentul vietii in care intreaga lume ne invidiaza pentru varsta pe care o avem, si totusi stim amandoua ca am da toti acesti 36 de ani (pe care ii avem la un loc) pentru a fi iar 2 fetitze simpatice si caraghioase care nu fac altceva decat sa se joace toata ziua, fie cu papushile fie in zapada, parc sau nisip.
Din pacate suntem prinse in prezent...si cu toate problemele pe care simt ca mi le-a adus varsta de 18 ani...hai sa profitam de ea...eu zic ca merita.
Te iubesc bebelul meu mic, iar noi o sa ramanem mereu copii! :) deja vad cum vin la tine in fata blocului cu axy si te strigam sa-ti iei papushica si hainutzele ei si sa cobori sa ne distram cum stim noi mai bine.
Post a Comment